Mare Eternu
E to bocche sicrete chì ingullinu i venti
E gruppate figliole di i scunnisciuti pienti
Anu putere à dì l’oghje è l’antichità
Tralasciate ch’elle funu da l’umanità.
Ma quandu a luna ti accarezza
Ti porta i so ragi fiuriti
Di fole è storie favulose
Cùn nave è vascelli da a notte invintati.
Tandu ti cali in core di a vechja surgente
Di lu misteru chì n’ùn conta più cunfini
È t’empii di canti chì s’affundonu feriti
Sottu à le to rivolte chì fermanu senza fine.
Mar Eterno
E bocas secretas que engolem os ventos
E garotas reunidas dos desconhecidos
Têm poder de dizer o hoje e a antiguidade
Deixem que elas sejam da humanidade.
Mas quando a lua te acaricia
Te traz seus raios floridos
De contos e histórias fabulosas
Com navios e embarcações da noite inventadas.
Então te mergulhas no coração da velha fonte
Do mistério que não conta mais limites
E te enches de cantos que se afundam feridos
Sob suas voltas que permanecem sem fim.
Composição: Marcel Acquaviva, Jean-Claude Acquaviva