Inoiz
inoiz ez zaude ene aurrean
uste dut "jokua" dela hori
uraren laguna zinala
... ez unen uste
agertzen eta desagertzen
urduritzen nauzu beti
inoiz ez zaitut deitzen
abisatu gabe zatoz
zaldi txuri bateaz ihes einget
zure kolore ilunetako haizeak
ailegatzen ez diren hirira... inoiz
kaleak errepasatu nahi ditut
oraindik
parkeak, abenidak
udazkenean sentitu
zure gezurrezko keinuak...
Nunca
nunca está aqui na minha frente
acho que é um "jogo" isso
parece um amigo da água
... não é o que eu pensava
aparecendo e desaparecendo
você sempre me deixa nervoso
nunca te chamo
você vem sem avisar
fugindo em um cavalo branco
os ventos das suas cores escuras
para a cidade que nunca chega... nunca
quero percorrer as ruas
ainda
parques, avenidas
sentir no outono
seus gestos enganosos...