Ultima Luptã (Part IX)
În viaţa nu lungă, Vlad Voda Valahul
Împins-a afară din ţară tot iadul,
Trădat a căzut, din Tronul cel mare,
Dar când s-a întors, de sânge-a fost ploaie!
Şi vorba s-a dus pe întregul pământ,
Că Vlad se întoarce chiar şi din mormânt.
Iar orice armată încearcă să-l calce
Cruzimea de fiară-i va trage in ace!
Şi ţepele-s aspre, şi chinul e greu
Când vezi câmpuri pline de trupuri mereu.
Şi gândul cel rău, din steagul păgân,
Se-ntoarce din drumu-i de moarte nebun.
Şi nimeni ce ura o poartă în piept
Nu-i bine-venit la valahi în castel.
Cine e hoţ sau păgân pe la noi
Va plânge în ţepe, înfipt în noroi.
Última Luta (Parte IX)
Na vida não tão longa, Vlad, o Príncipe Valáquio
Foi expulso do país, todo o inferno se armou,
Traído caiu, do grande Trono,
Mas quando voltou, choveu sangue!
E a notícia se espalhou por toda a terra,
Que Vlad está voltando até do além.
E qualquer exército que tentar pisá-lo
Sentirá a fúria de seu açoite!
E as águas são duras, e o sofrimento é pesado
Quando se vê campos cheios de corpos sempre.
E o pensamento maligno, da bandeira pagã,
Retorna de seu caminho de morte insana.
E ninguém que carregue ódio no peito
É bem-vindo entre os valáquios no castelo.
Quem for ladrão ou pagão por aqui
Vai chorar nas águas, cravado na lama.