Intunecat
Din lume dusa, in ceat-ascunsa
O umbra calare se pierde in zare
De codru ferite, in bezna tihnite,
S-aud vorbe-ascunse, pe veci nepatrunse
Soapte-n amurg, paraiele curg
Sub cetini batrane, pe munte stapane
Si-al codrului glas, in ast' ultim ceas
Graieste chemare, spre-a noptii uitare.
Vas cu venin, iedera in vin
Invartosat, Intunecat!
Grea tanguire, de oropsire
Razbate prin noapte si piere departe
Nici cucuvaie, nici ciumafaie
Indrazniva de-acuma, sa cante-ntruna
Intunericu-i alb, pribeab de dalb
Lumina plapanda, in noaptea cea blanda
Tainic descant, in apa si vant
Vraja straveche, far' de pereche.
[hai - lai - lai - hai]
Sombras
Do mundo trouxe, na noite escondida
Uma sombra desce, se perde no ar
Das florestas feridas, na escuridão tranquila,
Se ouvem palavras ocultas, eternamente intransponíveis.
Sussurros ao entardecer, as folhas caem
Sob árvores antigas, no monte soberano
E a voz da floresta, neste último instante
Fala um chamado, para o esquecimento da noite.
Vaso com veneno, hera no vinho
Endurecido, Sombrio!
Pesada lamentação, de opressão
Ressoa pela noite e se perde distante
Nem coruja, nem praga
Ousada a partir de agora, a cantar sem parar.
A escuridão é branca, errante de tão pálida
A luz tênue, na noite suave
Encantamento secreto, na água e no vento
Feitiço ancestral, sem par.
[ai - lá - lá - ai]