Lupul, Iezii Si Vizorul
Se spunea c-a fost odată,
Pare straniu, dar să vezi
În poiana din pădure
Trăia capra cu trei iezi.
Nu departe de-a lor casă
Cu nărav şi-acelaşi trup
Fără pic în el de suflet
Găzduia bătrânul lup.
Ca vecini, păreau prieteni
Capra bună, lupul blând,
Iezii fără griji prin curte
Mai zburdau din când în când
Iar odată, când se-ntoarse
Capra din vecinul sat,
Ce să vadă, în căsuţă,
Iezii toţi erau sub pat.
Nu-nţelese ce se-ntâmplă
Uşa-ntreagă, iezii trei
Doi din ei abia mai suflă
Unu tremură-ntre ei
-Măi să fie, zise capra
Oare nu cumva pe-aici?
A trecut bătând la uşă
Într-o glumă, moş arici?
Ce arici? Sărise primul
Eu aş spune c-a fost urs.
Uite-aşa bătea la uşă!
Doamne, bine că s-a dus.
Ursu zici?, da poate vulpea?
Se bagă al doilea ied
Ce să cate ursu frate
Pe la douăşpe? Eu nu cred.
Ei şi vulpea ce să cate?
Ursu zici, că n-are rost.
Spuse cel micuţ. Dar poate,
Poate lupul să fi fost!
Ce contează, c-a fost vulpea,
Lupul, bufniţa cu moţ,
Dacă hoţul prins nu este,
Cum să zici că este hoţ?
Zise capra, şi-i veniră
Chiar atunci pe loc idei,
Cum să scape de probleme
Şi problemele de ei
Ce-ar fi dacă uşa casei
În afară de zăvor,
Între noi rămâie vorba
Ar avea şi un vizor
N-aţi fi stat voi ochi-n patru
Să vedeţi ce v-am adus?
Orice fiară joacă teatru
După uşă când eu nu-s
N-a mai stat pe gânduri capra
L-a chemat pe cocostârc,
A facut ce-a zis că face,
Şi-a plecat cu treabă-n târg
Iar în casă, prin cenuşă,
Iezii zburdă, fac ce vor
Dacă au vizor la uşă
Ce să le mai pese lor?
Dar de unde nu se ştie
Na, şi lupul apăru
Ei pe lup îl văd afară,
Dar pe dânşii lupul nu
Şi atunci bătu la uşă...
Cine e?
-Cum cine e? Eu sunt asta mama voastră
V-am adus mâncare bre
Mama zici? S-a întors din luncă?
Şi de când mă rog în plus
Are mama coada lungă şi urechile în sus?
-Ce ureche? care coadă?
Gata plec acum s-o tai
Da dar mama are coarne
Dar mata de ce nu ai?
-Cum să nu? Aveam şi coarne
Ba şi acum le am, să mor
Nenea lupul, las-o baltă
Tu nu vezi că avem vizor?
Lobo, Cabra e a Vigilância
Diziam que houve um tempo,
Parece estranho, mas dá pra ver
Na clareira da floresta
Vivia a cabra com três cabritinhos.
Não muito longe da casa deles
Com o mesmo jeito e o mesmo corpo
Sem um pingo de alma
Morava o velho lobo.
Como vizinhos, pareciam amigos
A boa cabra, o lobo manso,
Os cabritinhos sem preocupações
Brincavam de vez em quando.
E uma vez, quando voltou
A cabra do vilarejo vizinho,
O que eu vejo, na casinha,
Os cabritinhos todos estavam debaixo da cama.
Não entendia o que estava acontecendo
A porta inteira, os três cabritinhos
Dois deles mal conseguiam respirar
Um tremia entre eles.
- Que seja, disse a cabra
Será que não foi por aqui?
Alguém bateu na porta
Brincando, um ouriço?
Que ouriço? Disse o primeiro
Eu diria que foi um urso.
Olha só, batia na porta!
Graças a Deus, já foi embora.
Urso, você diz? Mas talvez a raposa?
Disse o segundo cabritinho
Como pode ser um urso, irmão
Se é só um bicho? Eu não acredito.
E a raposa, o que ela cantaria?
Urso, você diz, não faz sentido.
Disse o menorzinho. Mas talvez,
Talvez o lobo tenha sido!
O que importa se foi a raposa,
O lobo, a coruja com a cara de mal,
Se o ladrão não foi pego,
Como você pode dizer que é ladrão?
Disse a cabra, e então lhe veio
Na hora uma ideia,
Como escapar dos problemas
E dos problemas deles.
E se a porta da casa
Fosse sem a tranca,
Entre nós ficaria a conversa
E teria também uma vigilância?
Vocês não ficariam de olho
Pra ver o que eu trouxe pra vocês?
Qualquer bicho faz teatro
Atrás da porta quando eu não estou.
A cabra não pensou duas vezes
Chamou o cegonha,
Fez o que disse que faria,
E foi embora com a tarefa na cidade.
E em casa, pela cinza,
Os cabritinhos pulam, fazem o que querem
Se têm vigilância na porta
O que mais lhes importaria?
Mas de onde não se sabe
Apareceu o lobo
Eles veem o lobo lá fora,
Mas o lobo não os vê.
E então bateu na porta...
Quem é?
- Como quem é? Eu sou a sua mãe!
Trouxe comida pra vocês, viu?
Mãe, você diz? Voltou da planície?
E desde quando eu peço a mais?
A mãe tem o rabo comprido e as orelhas em pé?
- Que orelha? Que rabo?
Já vou embora agora pra cortar.
Mas e a mãe, tem chifres?
E você, por que não tem?
- Como não? Eu tinha chifres
Sim, e agora eu tenho, juro.
Tio lobo, deixa pra lá
Você não vê que temos vigilância?