Arborele Lumii

Árvore do Mundo

Arborele Lumii

Quando a aurora se derramaCînd zorile se varsă
Diante de mim se estende o horizonteÎn faţă-mi se întinde zarea
Um fio de céu no arUn fir de cer văzduhul
Uma espécie de nuvem me envolveUn soi de nor mie starea

O sol é espinho, espinho é destinoSoarele-i spin, spinu-i destin
Desço uma árvore, de galho de sol frutíferoSădesc un pom, din ram de soare roditoare
Sol sur, me iluminaSoare sur mă luminează
Sol seco, me deixa amareloSoare sec mă îngălbeneşte

Mundo sem nome, de dor desoladaLume nelumită, de dor pustiită
Nuvem de desejo em homem de árvoreNor de dor în om de pom
Céu mistério, mistério dos olhos do céuCer mister, mister din ochi de cer
Que pela terra se filtramCe prin pământ se cern
Os vales e as águas, montanhas e florestasVăile şi apele, munţii şi pădurile
Mistério profundo do céuMister de-adînc de cer

Do céu, três raízes surgem das nuvens, descemDin cer, trei rădăcini răsar din nori, coboară
E na terra, três ramos se firmamŞi în pămînt, trei crengi se-mpămîntenesc

E então... o que foiŞi atunci... ce-a fost
Do céu orgulhoso, brilhanteDin cer mândru, lucios
Homem grande, robustoOm mare, vânjos
Árvore invertida, ao contrárioArbore întors, pe dos
Do fio da luz prendeu a raizDin firul luminii prins-a rădăcină
Homem e árvore escolhidos, em uma queda suaveOm şi arbore ales, pe-o cădere lină
Sinais, interpretações, se acendem de significadoSemne, tălmăciri, s-aprind de înţeles
Fogo de orvalho, relâmpago de espinhosFoc de rouă, fulger din spini

Com língua de morteCu limbă de moarte
Em um cume de nuvemPe-o culme de nor
Enraizado, eu me viroÎnarborat mă-ntorc
E Homem e Árvore.Şi Om şi Pom