Starea întâi
În mormânt, Viaţă
Pus ai fost, Hristoase
Şi s-au spăimântat oştirile îngereşti
Plecăciunea Ta cea multă preamărind
Dar cum mori, Viaţă
Şi cum şezi în mormânt?
Şi împărăţia morţii Tu o zdrobeşti
Şi pe morţii cei din iad îi înviezi?
Te mărim pe Tine
Iisuse Doamne
Şi-ngroparea îţi cinstim şi patimile
Că din stricăciune Tu ne-ai izbăvit
Cel ce-ai pus pământul
Cu măsuri, Hristoase
Astăzi şezi în mic mormânt, Ziditorule
Şi din gropi, pe cei ce-au murit înviezi
Iisuse al meu
Împărat a toate
De ce vii la cei din iad, o, Hristoase-al meu?
Vrei să dezrobeşti neamul omenesc
Stăpânul a toate
Mort se vede acum
Şi deşertătorul gropilor celor morţi
Se încuie-n groapă nouă ca un om
În mormânt, Viaţă
Pus ai fost, Hristoase
Şi cu moartea Ta pe moarte o ai pierdut
Şi viaţă lumii Tu ai izvorât
Cu cei răi, Hristoase
Ca un răufăcător
Socotit ai fost, dar ne-ai îndreptat pe toţi
Şi ne-ai scos din amăgirea celui rău
Mai frumos cu chipul
Decât oamenii toţi
Ca un om se vede mort şi fără de chip
Cel ce toată firea a-nfrumuseţat
Iadul cum va răbda
Intrarea Ta, Doamne
Şi cum nu se va zdrobi întunecându-se
De-a luminii Tale fulgere orbind?
Dulcea mea lumină
Şi mântuitoare
Cum în groapă-ntunecoasă Tu Te-ai ascuns?
O, răbdare de nespus şi negrăit!
Nici lumea de duhuri
Nu pricepe, Doamne
Nici mulţimea făr’ de trup poate povesti
Taina îngropării Tale, neştiind
O, minuni străine!
O, ce lucruri nouă!
Cel ce-mi dă suflare mie Se poartă mort
Îngropat de mâinile lui Iosif
În mormânt ai apus
Dar de-al Tatălui sân
Nicicum nu Te-ai despărţit, Hristoase al meu
Acest lucru e străin şi nefiresc!
Întreaga făptură
Recunoaşte-n Tine
Împărat adevărat, pe pământ şi-n cer
Deşi în mormânt Te-ncui, Hristoase-al meu!
Tu-n mormânt fiind pus
Ziditor Hristoase
Temelia iadului s-a cutremurat
Şi-ale morţilor morminte s-au deschis
Cela ce în palmă
Tot pământul ţine
Sub pământ acum cu trupul Se află mort
Slobozind pe morţii cei legaţi în iad
Din stricare, Doamne
Viaţa mea o ridici
Căci murind acum, la cei morţi Te-ai pogorât
Şi-ale iadului zăvoare le-ai zdrobit
Ca lumina-n sfeşnic
Se ascunde acum
Sub pământ, ca sub obroc, Trupul Domnului
Şi din iad goneşte întunericul
Mulţimea de oştiri
Cea duhovnicească
Împreună cu Iosif şi Nicodim
Merg să-ngroape pe Cel ce e ne-ncăput
Murind Tu de voie
În mormânt ai fost pus
Şi pe mine ce-am fost mort, Iisuse-al meu
De amara mea greşeală m-ai scăpat
S-a schimbat făptura
Prin a Tale patimi
Căci cu Tine-au pătimit toate câte sunt
Ţiitor a toate cunoscându-Te
Luând în pântece
A vieţii Piatră
Cel a toate mâncător, iadul, a vărsat
Pe toţi morţii ce din veac i-a înghiţit
În mormânt nou Te-au pus
Înnoind, Hristoase
Firea oamenilor, prin învierea Ta
După cum se cade unui Dumnezeu
Pe pământ ai venit
Pe Adam să-l mântui
Şi pe-acesta negăsind, jos Te-ai pogorât
Pân’ la iad, Stăpânul meu, l-ai căutat
Pământul de frică
S-a mişcat, Cuvinte
Şi luceafărul lumina sa şi-a ascuns
Apunând a Ta lumină sub pământ
Ca un om, ai murit
De-a Ta voie, Doamne
Dar ca Dumnezeu pe morţi din groap-ai sculat
Şi din întunericul păcatelor
Vărsând râu de lacrimi
Peste Tine, Doamne
Cea Curată, ca o maică, a glăsuit
Oare, cum Te voi îngropa, Fiul meu?
Ca grăuntul de grâu
Ce-ncolţeşte-n pământ
Spic aducător de rod nouă Te-ai făcut
Înviind pe toţi urmaşii lui Adam
Sub pământ Te-ai ascuns
Ca un soare, acum
Şi-ntr-a morţii noapte neagră Te-ai învelit
Ci răsai, Hristoase-al meu, mai strălucit!
Cum ascunde luna
Faţa sa de soare
Aşa groapa Te-a ascuns şi pe Tine-acum
Cel ce prin trupească moarte ai apus
Iisus, Viaţa
Gustând moartea acum
Pe toţi oamenii de moarte i-a izbăvit
Şi viaţa tuturor le-a dăruit
Pe întâiul Adam
Prin păcat omorât
La viaţă ridicându-l cu moartea Ta
Adam nou în trup Te-ai arătat acum
Cereştile cete
Mort întins, pentru noi
Te-au văzut, Stăpânul meu, şi s-au spăimântat
Şi cu aripile s-au acoperit
Pogorându-Te mort
De pe lemn, Cuvinte
Iosif cel cu bun chip Te pune-n mormânt
Ci-nviază, Doamne, mântuind pe toţi!
Bucurie, Doamne
Fiind îngerilor
Întristare lor acum le-ai pricinuit
Cu trup mort, ca pe un om, văzându-Te
Suind Tu pe cruce
Împreună-ai suit
Şi pe muritorii vii, iar stând sub pământ
Ai sculat de-acolo pe cei adormiţi
Ca un leu, Tu Doamne
Adormind cu trupul
Ca un pui de leu Te scoli, Cela ce-ai fost mort
Lepădând şi bătrâneţea trupului
Cela ce din coasta
Lui Adam cel dintâi
Pe strămoş ai plăsmuit, eşti în coastă-mpuns
Şi izvor curăţitor ne izvorăşti
Se-njunghia-n taină
Mai-nainte mielul
Iar acum Tu, pătimind fără să cârteşti
Eşti făţiş junghiat şi firea curăţeşti
Cine dar va spune
Chipul groaznic şi nou?
Cel ce stăpâneşte toate făpturile
Pătimeşte azi şi moare pentru noi
Cuprinzându-i spaima
Au strigat îngerii
Cum Se vede mort Stăpânul vieţii
Şi de ce-n mormânt se-ncuie Dumnezeu?
Din coasta Ta, Doamne
Cea însuliţată
Izvorăşti mie viaţă, prin viaţa Ta
Şi mă înnoieşti şi mă viezi cu ea
Răstignit pe cruce
Ai chemat pe oameni
Iar curată coasta Ta împungându-se
Tuturor iertare dai, lisuse-al meu
Cel cu chip cuvios
Te găteşte-ngrozit
Şi Te-ngroapă, ca pe-un mort, cu smerenie
De-ngroparea Ta înfricoşându-se
Sub pământ, de voie
Pogorând ca un mort
Tu ridici de pe pământ, Hristoase, la cer
Pe cei ce de-acolo au căzut de demult
Deşi Te-ai văzut mort
Dar eşti viu Dumnezeu
Şi ridici de pe pământ, Hristoase la cer
Pe cei ce de-acolo au căzut de demult
Deşi Te-ai văzut mort
Dar eşti viu Dumnezeu
Şi pe oamenii cei morţi, pe toţi, înviezi
Omorând de tot pe-al meu omorâtor
O, ce bucurie
Ce dulceaţă multă
A fost ceea ce-a umplut pe toţi ceidin iad
Strălucind lumina Ta-n adâncul lui
Îngroparea-Ţi laud
Patimilor mă-nchin
Şi puterea Îţi măresc, Milostivule
Prin care de patimi am fost dezlegat
Asupra Ta, Doamne
Sabie-au ascuţit
Şi-a puternicului sabie s-a tocit
Iar cea din Eden se biruieşte-acum
Văzând mieluşeaua
Pe-al său Miel înjunghiat
Doborâtă de dureri striga şi-ndemna
Ca şi turma să se tânguie cu ea
În mormânt de Te-ngropi
Şi în iad de pogori
Dar mormintele, lisuse, le-ai deşertat
Şi întregul iad, Hristoase, l-ai golit
De-a Ta voie, Doamne
Pogorând sub pământ
Pe toţi oamenii din moarte i-ai înviat
Şi la slava Tatălui i-ai înălţat
55. Unul din Treime
Cu trupul, pentru noi
Defăimată moarte rabdă, binevoind
Se cutremură şi soare şi pământ
Ca un vinovat, stă
Cel Preadrept la Pilat
Şi la moartea cea nedreaptă e osândit
Şi Judecătoru-i răstignit pe lemn
Plăsmuind pe Adam
Din pământ, cu mâna
Pentru dânsul Te-ai făcut om firesc în trup
Şi de bunăvoia Ta Te-ai răstignit
Ascultând, Cuvinte
De al Tău Părinte
Pân’ la iadu-ngrozitor Tu Te-ai pogorât
Înviind tot neamul muritorilor
Vai, Lumina lumii!
Vai, a mea Lumină!
O, lisuse-al meu! O, Fiule preadorit!
Cu amar, striga Fecioara şi jelea
Vino, necurate
Ucigaş ucenic
Şi pricina răutăţii arată-mi-o
Pentru ce-ai ajuns tu pe Hristos să-L vinzi?
Iubitor de oameni
Te prefaci, nebune
Orb, nemernic, ne-mpăcat, vânzătorule
Tu, ce Mirul ai voit să-L vinzi pe bani
Cu ce preţ ai vândut
Sfântul Mir cel ceresc?
Sau ce lucru de El vrednic în schimb ai luat?
Nebunie-aflaşi, preablestemat satan!
De iubeşti pe săraci
Şi mâhnit eşti de mir
Ce se varsă, curăţind suflet păcătos
Cum pe-arginţi pe-a tuturor Lumină vinzi?
O, Cuvinte, Doamne
A mea bucurie
Îngroparea-Ţi de trei zile cum voi răbda?
Mi se rupe inima ca unei maici
Cine-mi va da lacrimi
Şi izvor nesecat
Ca să plâng pe lisus, dulcele meu Fiu?
A strigat Fecioara, Maica Domnului
O, munţi şi vâlcele
Şi mulţimi de oameni
Tânguiţi-vă şi plângeţi cu mine toţi
Şi jeliţi cu Maica Domnului ceresc!
Când am să Te mai vad
Veşnică Lumină
Bucuria şi dulceaţa sufletului?
A strigat Fecioara, tânguindu-se
Deşi ca o piatră
Tare şi tăioasă
Ai primit a Te tăia, dar ne-ai izvorât
Râu de viaţă vie, veşnice Izvor
Ca dintr-o fântână
Din îndoitul râu
Ce din coasta Ta a curs, noi ne adăpăm
Şi viaţa veşnică o moştenim
Voind Tu, Cuvinte
În mormânt Te-ai văzut
Dar eşti viu şi Te ridici din morţi, cum ai spus
Cu-nvierea Ta, Mântuitorule
Te cântăm, Cuvinte
Doamne al tuturor
Împreună şi cu Tatăl şi Duhul Sfânt
Şi-ngroparea Ta cea sfântă preamărim
Fericimu-Te toţi
Maica lui Dumnezeu
Şi-ngroparea de trei zile noi o cinstim
A Fiului tău şi-al nostru Dumnezeu
În mormânt, Viaţă
Pus ai fost, Hristoase
Şi s-au spăimântat oştirile îngereşti
Plecăciunea Ta cea multă preamărind
Primeiro estado
Na sepultura, a Vida
Você foi colocado, Cristo.
E as hostes angelicais ficaram aterrorizadas
Sua grande devoção, glorificando
Mas como você morre, Vida?
E como você se senta no túmulo?
E o reino da morte você esmaga
E você ressuscita os mortos do inferno?
Nós Te engrandecemos.
Jesus, Senhor
E honramos seu enterro e suas paixões
Pois da corrupção nos livraste
Aquele que lançou a terra
Com medidas, Cristo
Hoje você se senta em um pequeno túmulo, Criador
E dos túmulos os que morreram, ressuscitaste
Meu Jesus
Imperador de todos
Por que você vem para aqueles no inferno, oh meu Cristo?
Você quer libertar a raça humana?
O mestre de tudo
Morto agora visível
E aquele que esvazia os túmulos dos mortos
Ele se tranca em uma nova sepultura como um homem
Na sepultura, a Vida
Você foi colocado, Cristo.
E com a tua morte perdeste-a para a morte
E vida para o mundo você fez surgir
Com os ímpios, Cristo
Como um vilão
Você foi considerado, mas você nos colocou no caminho certo
E tu nos livraste do engano do maligno
Mais bonita com o rosto
Do que todas as pessoas
Como um homem se vendo morto e sem rosto
Aquele que embelezou toda a natureza
Como o inferno irá perdurar?
Tua entrada, Senhor
E como não será esmagado pela escuridão?
Do seu relâmpago de luz ofuscante?
Minha doce luz
E salvador
Como você se escondeu naquele poço escuro?
Oh, paciência indizível e inefável!
Nem o mundo espiritual
Ele não entende, Senhor.
Nem mesmo a multidão desencarnada pode contar uma história
O mistério do teu sepultamento, sem saber
Ah, maravilhas estrangeiras!
Ah, que novidades!
Aquele que me dá fôlego se finge de morto
Enterrado pelas mãos de José
Você afundou na sepultura.
Mas do seio do Pai
Vocês nunca se separaram, meu Cristo.
Isso é estranho e antinatural!
A criatura inteira
Reconheça em si mesmo
Verdadeiro rei, na terra e no céu
Ainda que estejas trancado no túmulo, meu Cristo!
Você sendo colocado no túmulo
Cristo Criador
Os alicerces do inferno tremeram.
E as sepulturas dos mortos foram abertas
Aquele na palma da sua mão
A terra inteira contém
Agora debaixo da terra com o corpo Ele jaz morto
Libertando os mortos presos no inferno
Da corrupção, Senhor
Você eleva minha vida.
Pois agora, morrendo, você desceu aos mortos.
E você quebrou as grades do inferno
Como a luz de um castiçal
Ele está se escondendo agora.
Debaixo da terra, como debaixo de uma tigela, o Corpo do Senhor
E do inferno afasta a escuridão
A multidão de exércitos
O espiritual
Junto com José e Nicodemos
Eles vão enterrar Aquele que é incomensurável
Morrer por vontade própria
Você foi colocado no túmulo.
E eu que estava morto, meu Jesus
Você me salvou do meu amargo erro.
A criatura mudou.
Através da sua paixão
Pois contigo todos os que estão sofreram
Conhecedor de tudo, conhecendo você
Levando para o útero
Da Pedra da Vida
O devorador, o inferno, derramou
Todos os mortos que foram engolidos ao longo dos tempos
Eles te colocaram em um túmulo novo
Renovando, Cristo
A natureza dos homens, através da Tua ressurreição
Como convém a um Deus
Você veio à Terra
Para salvar Adão
E não encontrando isso, você desceu abaixo
Até o inferno, meu Senhor, você o procurou
A Terra do Medo
Ele se moveu, Palavras
E a estrela escondeu sua luz
Colocando sua luz sob a terra
Como homem, você morreu.
Por Tua vontade, Senhor.
Mas, como Deus, ressuscitaste os mortos da sepultura
E da escuridão dos pecados
Derramando um rio de lágrimas
Sobre Ti, Senhor
O Puro, como uma mãe, falou
Como te enterrarei, meu Filho?
Como um grão de trigo
O que brota na terra
Você se tornou uma espiga de milho que dá novos frutos.
Ressuscitando todos os descendentes de Adão
Você se escondeu debaixo da terra
Como um sol, agora
E na noite negra da morte você se envolveu
Mas tu ressuscitaste, meu Cristo, mais brilhante!
Como esconder a lua
Seu rosto ensolarado
Então o poço escondeu você também - agora
Tu que pela morte corporal puseste
Jesus, Vida
Experimentando a morte agora
Ele livrou todas as pessoas da morte.
E a vida deu a todos
O primeiro Adão
Pelo pecado morto
Ressuscitando-o com a Tua morte
Novo Adão em carne Tu agora te mostraste
As hostes celestiais
Morto, por nós
Eles te viram, meu Senhor, e ficaram com medo.
E eles se cobriram com asas
Descendo morto
Da madeira, palavras
José, o bonitão, te coloca no túmulo
Mas ressuscita, Senhor, salvando a todos!
Alegria, Senhor
Ser dos anjos
Agora você lhes causou tristeza.
Com um corpo morto, como um homem, vendo você
Ao ascender à cruz
Vocês subiram juntos.
E sobre os mortais viventes, e aqueles que estão debaixo da terra
Você acordou os que dormiam de lá
Como um leão, Tu Senhor
Adormecer com o corpo
Como um filhote de leão você se levanta, você que estava morto
Rejeitando a velhice do corpo
O da costa
Ao primeiro Adão
Você moldou seu ancestral, você está na facada lateral
E você faz brotar uma fonte purificadora para nós
Eles se esfaqueiam em segredo.
Primeiro o cordeiro
E agora você, sofrendo sem reclamar
Você é abertamente esfaqueado e sua natureza é pura
Quem dirá?
O novo rosto terrível?
Aquele que governa todas as criaturas
Ele sofre hoje e morre por nós.
Abraçando seu medo
Os anjos clamaram
Como o Senhor da Vida se vê morto
E por que Deus se tranca na sepultura?
Do Teu lado, Senhor
O perfurado
Você me dá vida, através da Sua vida
E você me renova e me faz viver com isso
Crucificado na cruz
Você ligou para as pessoas.
E o teu lado puro, perfurando-se,
Perdoa a todos, meu Jesus.
Aquele com o rosto piedoso
Está te cozinhando.
E te enterrarei, como um morto, com humildade
Seu enterro, temendo
No subsolo, de boa vontade
Descendo como um homem morto
Tu elevas da terra, Cristo, ao céu
Aqueles que caíram de lá há muito tempo
Mesmo que você se visse morto
Mas você está vivo, Deus.
E tu elevas da terra, Cristo, ao céu
Aqueles que caíram de lá há muito tempo
Mesmo que você se visse morto
Mas você está vivo, Deus.
E os mortos, todos eles, tu ressuscitaste
Matando meu assassino completamente
Oh, que alegria
Quanta doçura
Era o que enchia todo mundo de inferno.
Brilhando sua luz nas profundezas de
Enterro - Eu te louvo
Eu adoro as paixões.
E eu magnifico o Teu poder, Misericordioso
Por meio de quais paixões fui libertado
Sobre Ti, Senhor
Espadas afiadas
E a poderosa espada ficou cega
E o que estava no Éden agora está sendo conquistado
Vendo o cordeiro
Seu Cordeiro morto
Dominada pela dor, ela gritou e pediu
Para que o rebanho possa chorar com ela
No túmulo de Te-enterrado
E no inferno das descidas
Mas tu, Jesus, esvaziaste os sepulcros.
E todo o inferno, Cristo, você o esvaziou
Por Tua vontade, Senhor.
Descendo no subsolo
Você ressuscitou todos os mortos.
E os elevaste à glória do Pai
55. Um da Trindade
Com o corpo, para nós
A morte caluniada perdura, de bom grado
O sol e a terra tremem
Como um culpado, ele permanece
O Justíssimo em Pilatos
E a uma morte injusta ele é condenado
E o Juiz é crucificado na madeira
Criando Adão
Do chão, à mão
Por ele, você se tornou um homem natural na carne
E por sua livre vontade você foi crucificado
Ouvir, Palavras
Do seu pai
Ao terrível inferno você desceu
Ressuscitando toda a raça mortal
Ai de mim, Luz do mundo!
Ai de mim, minha Luz!
Oh, meu Jesus! Oh, Filho amado!
Amargamente, a Virgem chorou e lamentou
Vem, impuro
Assassino Aprendiz
E mostre-me a causa do mal
Por que você decidiu vender Cristo?
Amante de pessoas
Você está fingindo, seu idiota.
Cego, canalha, antipático, vendedor
Você, que mirra você queria vender por dinheiro?
Por qual preço você vendeu?
A Santa Mirra Celestial?
Ou que coisa digna você recebeu dele em troca?
Você é louco, seu maldito Satanás!
Se você ama os pobres
E você está triste pela mirra
O que é derramado, purificando a alma pecadora
Como é que você vende a Luz de todo mundo?
Oh, Palavras, Senhor
Minha alegria
Como suportarei Seu enterro de três dias?
Meu coração se parte como o de uma mãe
Quem me dará lágrimas?
E uma fonte inesgotável
Chorar por Jesus, meu doce Filho?
A Virgem, a Mãe de Deus, clamou
Oh, montanhas e vales
E multidões de pessoas
Lamentem e chorem comigo, todos vocês.
E chore com a celestial Mãe de Deus!
Quando te verei novamente?
Luz Eterna
A alegria e a doçura da alma?
A Virgem gritou, lamentando
Embora como uma pedra
Duro e afiado
Você recebeu a exterminação, mas nos deu a vida
Rio da vida viva, primavera eterna
Como de uma fonte
Do rio curvado
O que fluiu do seu lado, nós bebemos
E herdamos a vida eterna
Se você quiser, palavras
No túmulo você se viu
Mas você está vivo e ressuscitará dos mortos, como disse.
Tua Ressurreição, ó Salvador
Nós cantamos para você, Palavras
Senhor de tudo
Junto com o Pai e o Espírito Santo
E nós engrandecemos o Teu santo sepultamento.
Que todos vocês sejam abençoados.
Mãe de Deus
E honramos o enterro de três dias
Do teu Filho e nosso Deus
Na sepultura, a Vida
Você foi colocado, Cristo.
E as hostes angelicais ficaram aterrorizadas
Sua grande devoção, glorificando