Vlad Ţepeş (Part VII)
Eroii din veac, răstigniţi printre cruci,
Se strâng iar sub steag, priviţi-i, nu-s slugi!
Sunt iar toţi ca unul, cu zale pe piept,
Ce sfânt le e drumul şi cât e de drept!
Lângă el aerul bate fără de vânt
Şi aleargă-n rafale blestemul,
Te cheamă, te strigă, niciun cuvânt,
Dar simţi ce-nseamnă Infernul.
Vino, păgâne, te-aştept la hotar!
Hai, vino odată, şi vezi-mă-n ochi!
Am ţeapa în mână şi trăznetul clar,
Hai vino şi mori!
Cu marii duşmani, sau cu regii mai mici,
Cu hoţi sau tirani, cu toţi de pe-aici,
Se-nfruntă valahii, cât marele Vlad
Le stă înainte, veghindu-i din prag!
Sunt mare şi liber şi drept ca un zbor,
Sunt os Basarab de acum până mor,
Am stat la Târgovişte şi Dunăre scut,
Mai sfânt ca dreptatea nimic n-am avut!
Vino, păgâne, te-aştept la hotar!
Hai, vino odată, şi vezi-mă-n ochi!
Am ţeapa în mână şi trăznetul clar,
Hai vino şi mori!
Vlad Ţepeş (Parte VII)
Heróis de eras, crucificados entre cruzes,
Se reúnem de novo sob a bandeira, olhem, não são servos!
Estão todos juntos, com armaduras no peito,
Que santo é o caminho deles e quão reto é!
Ao lado dele, o ar sopra sem vento
E corre em rajadas a maldição,
Te chamo, te grito, nenhuma palavra,
Mas sente o que significa o Inferno.
Vem, pagã, te espero na fronteira!
Vai, vem de uma vez, e me veja nos olhos!
Estou com a espada na mão e o trovão claro,
Vem e morre!
Com grandes inimigos, ou com reis menores,
Com ladrões ou tiranos, com todos daqui,
Os valáquios se enfrentam, enquanto o grande Vlad
Os observa, vigiando da porta!
Sou grande e livre e reto como um voo,
Sou um Basarab até morrer,
Estive em Târgoviște e no Danúbio escudo,
Mais sagrado que a justiça, nada tive!
Vem, pagã, te espero na fronteira!
Vai, vem de uma vez, e me veja nos olhos!
Estou com a espada na mão e o trovão claro,
Vem e morre!