Coconul Vlăduţ (Part III)
Şi ţara se-nalţă cu linişte-n sus,
Vlad Vodă e gata oricând de răspuns.
Cei doi fii ai săi învaţă din mers
Ce-nseamnă iubirea atunci când visezi.
Visezi la o ţară ce nu vrea război,
Nu vrea să mai curgă nici sânge din noi.
E-o lume în care e loc pentru toţi,
Dar turcii păgâni nu ştiu că apoi,
Paşii lui Vlad prin lume or merge
Şi tot ce-a fost rău în viaţă şi este
El va trimite cu sabia-n pământ
Şi nu va şti milă de nimeni nicicând…
Radu şi Vlad promit să vegheze
Atunci când va fi ca bunul lor Rege
Să plece-n alt loc, în lumi de străbuni,
Cu pieptul în faţă şi vorbe de spus.
Că liber s-a dus şi cum a luptat,
Şi nu a plecat privirea de-o viaţă.
E mândru că el a stins lupte mari
Şi are şi cine să-l scrie pe piatră.
Simte în aer că iadul pândeşte,
Dar încă nu-l vede, pe unde mai este.
Ştie că sabia-i va fi prieten sfânt,
Iar ţeapa va duce tot rău-n pământ.
Răzbate privirea prin lumi ce de soare
Sunt luminate, doar cât să tresare
Cea Semilună ce ţine de umbră,
Peste popoarele ce n-au vrut luptă.
Turci se aprind să ardă în faţă,
Lumea-i a lor, aşa cred de-o viaţă.
Vlad îi aşteaptă cu oamenii lui,
Şi sunt pregătiţi ca lupii nebuni!
Coconul Vlăduţ (Parte III)
E a terra se ergue com calma pra cima,
Vlad Vodă tá pronto a qualquer hora pra responder.
Seus dois filhos aprendem no caminho
O que é o amor quando se sonha.
Sonha com uma terra que não quer guerra,
Não quer mais sangue escorrendo de nós.
É um mundo onde há espaço pra todos,
Mas os turcos pagãos não sabem que depois,
Os passos de Vlad podem andar pelo mundo
E tudo que foi ruim na vida e é
Ele vai cravar a espada na terra
E nunca vai ter pena de ninguém, nunca...
Radu e Vlad prometem vigiar
Quando for como o seu bom Rei
Pra ir pra outro lugar, em mundos ancestrais,
Com o peito à frente e palavras a dizer.
Que livre se foi e como lutou,
E nunca desviou o olhar por uma vida.
É orgulhoso que ele apagou grandes lutas
E tem quem escreva seu nome na pedra.
Sente no ar que o inferno espreita,
Mas ainda não vê, por onde mais está.
Sabe que a espada será sua amiga sagrada,
E a ovelha levará todo mal pra terra.
Penetra o olhar por mundos que de sol
Estão iluminados, só pra dar um tremor
Aquela Semiluna que segura a sombra,
Sobre os povos que não quiseram lutar.
Turcos se acendem pra queimar na frente,
O mundo é deles, assim acreditam por uma vida.
Vlad os espera com seus homens,
E estão prontos como lobos insanos!