Ursitoarele (Part II)
Pe turnul Chindiei
S-aşterne senin,
Din cer si din Stele
Ursitele vin.
În camera albă,
Cu flori luminată,
Urmaşul lui Vodă
Primeşte acum soartă.
Lunecând pe raze de soare-răsare
Şi scrutând cu gândul scâncet de pruncuţ,
Patru ursitoare merg de dimineaţă
La pruncul Vlăduţ.
Una dintre ele, cu ochii de crini,
Cată cu blândeţe către prinţul mic.
Şi rupe din stele două dintre patimi:
Dragostea de ţară, frica de nimic!
Alta, mai tăcută, cu neguri în ochi,
Vede peste timpuri războaie şi foc,
Ştie că în viaţă prinţul va avea
Sânge, oşti şi neamuri sub sabia sa.
A treia îi sapă în minte şi os
Carte de poveţe şi-i pune în coş
Chip cu frumuseţe şi înţelepciune,
Aprigă dreptate să facă în lume.
Ultima surată, cea mai înţeleaptă,
Stă şi priveşte, tace-nfricoşată.
Ştie că de-acuma, viaţă de-o avea,
Prinţul va decide singur soarta sa!
Căci doar o dată la o sută de ani,
Se naşte un vultur cu ochii văpăi.
Care e vifor între cruzii duşmani
Şi care-i tată pentru toţi ai săi.
As Ursas (Parte II)
No alto da torre
Se espalha a calma,
Do céu e das estrelas
As ursas vêm.
Na sala branca,
Iluminada por flores,
O sucessor do rei
Recebe agora seu destino.
Deslizando nos raios do sol nascente
E sondando com o pensamento o choro de um bebê,
Quatro ursas caminham de manhã
Para o menino Vlad.
Uma delas, com olhos de lírio,
Olha com ternura para o pequeno.
E arranca das estrelas duas das paixões:
O amor pela terra, o medo de nada!
Outra, mais silenciosa, com névoas nos olhos,
Vê através do tempo guerras e fogo,
Sabe que na vida o pequeno terá
Sangue, soldados e clãs sob sua espada.
A terceira cava em sua mente e osso
Um livro de histórias e lhe coloca na cabeça
Uma imagem de beleza e sabedoria,
Feroz justiça para fazer no mundo.
A última, a mais sábia,
Fica e observa, em silêncio aterrorizada.
Sabe que a partir de agora, a vida que terá,
O pequeno decidirá sozinho seu destino!
Pois só uma vez a cada cem anos,
Nasce uma águia com olhos de fogo.
Que é um furacão entre os cruéis inimigos
E que é pai para todos os seus.