Întoarcerea Amurgului

O Retorno do Crepúsculo

Întoarcerea Amurgului

A orvalho não me perturbaRoua n-mărmureşte
A surpresa que se vislumbraN-uimirea ce se zăreşte
Depois do meio do céuDe după miez de cer
Depois da profundidade do mundoDe după adînc de lume

As árvores estendem sombras pelo caminhoCopacii drumul umbrele întind
Atraindo a trilha, a que não tem retornoAgaţă cărarea, cea fără de-ntoarcere
E de volta afunda o âmago da florestaŞi-napoi cufundă miezul pădurii

O céu sereno se inclinaCerul senin se-nclină
Se curva, quando a terra surgeSe-nchină, pămîntul cînd răsare
Se dobraSe-ncovoaie

Doreso espírito se fechaDureros spiritul se-nchide
Do tempo que flui se esvaiAl timpului făgaş se scurge
Na rocha da eternidadePe stînca veşniciei

Onde olhos não veemUnde ochi nu vede
E mente não penetraŞi minte nu pătrunde
Dobrada, e assim inteiraÎndoit, şi astfel întreg
Torta, e assim retaStrîmb, şi astfel drept
Vazia, e assim cheiaGol, şi astfel plin

A sombra para passarUmbra ca să treacă
Pela orvalho e pela brumaPrin rouă şi ceaţă
O sentido se descongelaSensul se dezgheaţă

Realizando o que não deveriaFăptuind nefăptuirea
O cumprido pela não realização se completaÎmplinitul prin nefăptuire se-mplineşte