O zi de iulie...

Sub o palmă de cer topit
Unde Iulie-a ars mai iute
Te-am întâlnit, ființă caldă
Dar astăzi numai șoapte mute

Îți amintești că am spus pentru totdeauna?

Și uite-acum, între noi
S-a lăsat o pustie lună
Erai soție-n vis
Parteneră-n destinul meu născut

Și-n sufletul tău plin de culori
Eu alinarea mi-am pierdut

De la acel 25 Iulie
O zi ce nu s-a mai întors
Rămân doar ecouri dulci pe-un suflet
Astăzi, de neiros

Încă te iubesc
Cu un dor ce nu mai tace

Pentru că m-ai făcut să fiu ce-am fost
Să mă-ntrec în pace
Tu m-ai învățat ce-i dragostea
Un loc special în mine
Doar de umbra ta e-nchinat și zidit

Știam că ești eternitatea
Prima și cea din urmă zare
Dar drumul nostru s-a frânt
Lăsând iubirea fără hotare

În fiecare bătaie de inimă
Răsună-un nume
Și fără tine, viața-i
Doar un etern, sumbru sol

Și-acum, mă-ntreb de ce te-am iubit?

Poate doar pentru-o clipă
Pentru acea siguranță
Ruptă-n mii de așchii-n pripă
Am avut dragostea, ce-a ars
Ca un efemer cuptor

Ochii tăi dulci, zâmbetul mil-aduceau

Și azi, doar amintirea lor mai arde
Dar în zadar
Am crezut că nimic nu ne va despărți
Că suntem un etern

Dar soarta, sau poate noi
Am scris un altfel de desen

Ești unica mea iubire
și chiar de soarta ne-a oprit
Tu rămâi aleasa inimii
Sufletul meu nedespărțit

O viață-i prea scurtă să uit
Ce-am simțit si parca totul a trecut în zbor
Erai universul, timpul si spațiul
Dar ai murit în dor

Oare cum înveți să ștergi ceea ce ai iubit odată?