Kara Iflak (Part VIII)

Kara Iflak (Parte VIII)

Kara Iflak (Part VIII)

Cidade tranquila, tudo está calmo.Ciudată linişte, totul e calm.
E a lua vermelha vigia lá de cima,Şi luna roşie veghează de sus,
Só o vento murmura suaveDoar vântul se îngână tăcut
Entre tendas e rastros de fumaça.Prin pânze de corturi şi urme de fum.
E ninguém sabe que a morteŞi nimeni nu stie că moartea
Espera de novo do céu e do vale,Pândeşte iar din cer şi din văi,
O ataque romeno é pesado como um soco,Atacul român este greu ca un pumn,
É a noite em que os pagãos não têm caminho...E seara în care păgânii n-au drum...

Em Kara Iflak!În Kara Iflak!

Um trote de cavalo se ouve ao longe,Un tropot de cal se aude în zare,
E os turcos assustados se levantam.Iar turcii speriaţi se ridică-n picioare.
Olham com olhos pequenos entre tendas altas,Privesc cu ochi mici printre corturi înalte,
Não sabem quem vem e que língua fala.Nu ştiu cine vine şi ce vorbă are.

Com as espadas na mão, esperam com medo,Cu săbiile-n mână aşteaptă cu teamă,
Para ver de onde e quem os ataca.Să vadă de unde şi cine-i atacă.
Avisto com espanto um único valá,Zăresc cu uimire un singur valah,
Que corta com força e grita de raiva.Ce taie cu forţă şi ură de drac.

A noite!Noaptea !

Acendem muitas fogueiras, mas Vlad é de pedra,Se-aprind focuri multe, dar Vlad e din piatră,
Passa entre os turcos, e não conseguem verTrece prin turci, şi nu pot ca să vadă
Para onde fugir ou como lutar,Unde să fugă sau cum să mai lupte,
Quando ainda 100 valácios saltam da montanha.Când încă 100 de vlahi sar din munte.

São cruéis como uma matilha de lobos que sentiramSunt cruzi ca o haită de lupi ce-au simţit
Rastros de sangue e medo nos olhares,Urme de sânge şi teamă-n priviri,
Com espadas grandes e pesadas, golpeiam sem pararCu săbii mari, grele lovesc ne-ncetat
Com lâminas afiadas, eles os ceifaram.Cu paloşe multe i-au secerat.

A noite!Noaptea!